Iluminare de portret

În fotografie, ca și peste tot există reguli. Îmi plac regulile. După ce înveți să le folosești, acumulezi tehnică. După ce ai experiență, simți când e momenentul potrivit să te abați de la reguli și obții rezultate unice. Există cinci tipuri de tehnici de iluminare de portret. Mai jos sunt descrise schemele de iluminare si rezultatele pentru fiecare din ele. Aveți în vedere, setările descrise aici sunt doar câteva din schemele posibile pentru obținerea aceluiași rezultat. În dependență de echipament/studiou/model există o mulțime de fluxuri de lucru. Aici e descris algoritmul care l-am folosit pentru a obține următoarele portrete. Manipulind, poziția relativă a Luminii Principale, Luminii Complementare, Modelului și a Camerei, în dependență de care parte a feței este mai expusă față de aparatul foto, și cum este iluminată, pot fi obținute diferite portrete.



Lumina Principală (Main Light): Sursa dominantă de lumină, crează iluminarea principală a subiectului și definește cea mai vizibilă lumină și umbră.

Lumina Complementară (Fill Light): E folosită pentru a adauga lumină și a face vizibilă partea neluminată de lumina principală. Utilizând-o, umbrele create de lumina principală devin mai difuze și scade contrastul de iluminare pe model. Lumina complementară e mai redusă decât cea principală. În dependență de rezultatul dorit, trebuie schimbat raportul Main to Fill. Pentru schemele și portretele prezentate mai jos, lumina complementară e de 2 ori mai slabă ca cea prinicipală, astfel avem Main to Fill 2:1.

Iluminarea Largă de Portret: e obținută, când partea cea mai expusă a feței e luminată de lumina principală. Pentru a obține portretul 1, am folosit schema de iluminare din fig.1, aici vedem ca nasul modelului e orientat spre partea opusă a camerei, decât acea de unde vine lumina principală.

 



Iluminare Scurtă de Portret: este atunci când lumina principală luminează partea mai puțin expusă a feței. În portretul 2, am obținut acest rezultat, rugând modelul să intoarcă fața inspre lumina principală. După cum se vede in fig. 2, fig. 3, nasul modelului e orientat in acea coastă a camerei, de unde vine lumina principală.



Iluminare Rembrandt de Portret: este o Iluminare Scurtă de Portret, unde umbra de la nas se unește cu umbra de pe partea laterală a feței. Astfel după cum vedem în portretul 3, un triunghi de lumină e creat pe obraz. Rezultatul e obținut cu aceiași schemă de lumină ca și pentru Iluminare Scurtă, doar cu mici ajustări la poziția modelului și a luminii principale.



Iluminare Divizată de Portret: Lumina principală luminează doar jumate de față. Portretul 4 e obținut, mutând lumina principală lateral față de subiect (fig. 4). Indiferent. unde e orientat nasut, atât timp cât jumate de față e luminată, obținem Iluminare Divizată de Portret.



Iluminare Flutur de Portret: Considerat un model șic de iluminare, e obținut atunci când lumina principală crează o umbră asemănatoare cu un fluture, direct sub și intr-o linie cu nasul. Portretul 5 e obținut, poziționând lumina principală în față și puțin mai sus ca subiectul. Și după cum vedem în fig. 5 și fig. 6, direcția luminii formează aproximativ 45 de grade cu axa camerei, subiectului.



Acestea sunt 5 tehnici de iluminare, utilizate fregvent în portretistică. Regulile și schemele prezentate nu sunt batute în cuie. Puteți utiliza orice echipament, surse naturale de lumină pentru a obține aceleași rezultate. Încercați să experimentați. Pentru fiecare subiect și scenariu încercați lucruri diferite, fiți creativi și găsitți efectul de iluminare ce se potrivește cel mai bine.